“Ne plimbam prin ulitele cu mici dughene nemaivazute in care gaseam tot soiul de lucruri ciudate de piele, de lemn, de metal si oale, lucrate dupa obiceiul pamantului (…)

In unele colturi ascunse, daduram peste niste casute cum nu mai vazusem, cu acoperis de sindrila, incarcat cu mari bucati de muschi. Gasiram gradini vechi aproape parasite, pe la raspantii singuratice, pietruite ingrozitor cu bolovani. Daduram peste niste bisericute de o arhitectura rara, inconjurate de cate un cimitir paraduit, imprejmuit cu ziduri darapanate, dar mai presus de orice ne placeau batranele cruci de piatra pe care le intalneai asa, neasteptat, la cate o cotitura a drumului”

Maria Regina Romaniei, Povestea Vietii Mele